Pagini

vineri, 27 octombrie 2017

Provocare la lectura

Inca nu s-a sfarsit anul si eu deja imi fac planuri pentru 2018. Si asta numai pentru ca am intalnit-o (virtual) pe Ann Morgan, o englezoaica (australianca dupa nastere, din cate am inteles) de care am auzit intamplator, urmarind o prezentare pe TED. Aceasta si-a propus ca, pe parcursul unui an, sa citeasca scrieri ale unor autori din intreaga lume. Aventura ei este povestita pe blogul creat in acest scop, A Year Of Reading The World. Nu voi povesti despre aceasta calatorie in jurul Pamantului, traita prin ochii si vorbele altora. Filmuletul, precum si site-ul, ofera amanunte celor interesati.
Pentru anul ce urmeaza, mi-am propus (sa vad daca si reusesc) ceva mai pe masura mea: sa citesc carti scrise de autori din intreaga Europa. Si daca dau dovada de consecventa, macar sa le pomenesc pe blog, daca nu cumva sa scriu si 2-3 cuvinte despre ele.

Sa vedem, sa vedem...

marți, 20 iunie 2017

Vacanta, dar sa stim si noi

Copila a terminat al doilea an de scoala si a intrat in binemeritata vacanta. Se pare, insa, ca ea nu a aflat acest lucru. Altfel nu-mi explic de ce, inca din prima zi, si-a alcatuit un program foarte strict, pe care tine mortis sa il respecte.



Cand nu am trezit-o la ora 7.00, conform instructiunilor, s-a suparat, caci i-am dat tot programul peste cap. Serios acum, cum puteam s-o facem, cand noi insine sforaiam pe rupte la ora aceea?
Precum altii au pusee de crestere, fata mea are pusee de seriozitate. Si o las deocamdata, caci imi convine: isi face curat in camera, da cu aspiratorul in toata casa, isi stabileste un program de lucru. Inca putin. Ne vom intoarce curand la camera dezordonata, la joaca nesfarsita, la ceea ce ar trebui sa fie un copil de 8 ani si jumatate.
O iubesc atat pentru seriozitatea ei, cat si pentru momentele de "zapaceala". Si, cand spun ca o cunosc, cu bune si cu rele, reuseste sa-mi demonstreze ca mai are surprize pentru mine.

sâmbătă, 2 martie 2013

Primavara cu fluturi

E de ajuns sa spui "primavara" si inima salta mai voioasa. Oamenii zambesc mai mult si parca merg mai drepti pe strada. Nu vi se pare si voua? Sau numai cei pe care i-am intalnit eu ieri si azi erau asa?

Intre timp, in cutia postala poposesc fluturi si buburuze de la malul marii (multumim din suflet, Aurelia!) si in casa miroase a zambile.

Un zambet de soare si o calda imbratisare pentru voi toti, dragii mei!

joi, 21 februarie 2013

Cand voi fi mare...


Stii, mami, cand voi fi mare, nu vreau sa ma mai fac doctorita. O sa ma fac postas. Stii, postasii sunt foarte haiosi, asa cum alearga ei mereu de colo-colo...

Intre timp, lipeste diverse tablouri pe pereti:


Aici sunt eu si floarea mea. Aveam parul blond si bretele rosii si o inima mare. Dar aveam inima in partea cealalta, ca s-a miscat. Si eu udam florile, dar mi-am uitat stropitoarea acasa...

Later edit (3 martie): Am aflat ca cele doua buline de pe inima sunt butoanele. Asta rosu cu albastru e pentru cand bate si ala verde pentru cand nu bate. Draga mamei, ce simplu ar fi de-am putea sa pornim si sa oprim inima dupa placul nostru! I-am da cate un stop din cand in cand, ca sa nu simtim cand ne dor rautatile lumii si am porni-o din nou, odihnita si vesela.